fronton

Ceaţă în Piaţă

 

Imprimă articolul

1. Oamenii de casă ai preşedintelui s-au inflamat. Dar din cârpele mucede nu iese foc, ci fum. Ceaţă. Aburi. Ultima ceaţă în care ar vrea ei să ne pierdem e că "USL e la fel ca PDL". [1] Din punctul meu de vedere, tot ce emană dinspre actuala putere e suspect: e, în cel mai bun caz, un adevăr tactic, care slujeşte unui scop. Al lor, nu al nostru. Dacă enunţul de mai sus ar fi adevărat, atunci de ce analiştii afiliaţi puterii nu l-au rostit la vremea alegerilor? Dacă PDL e la fel ca USL, atunci ce rost mai are încrâncenarea partinică pro-PDL cu care şi-au justificat şi îşi justifică mulţi impostori, parveniţi şi băieţi subţiri cu obrazul gros sinecurile?

Dacă şi PDL şi USL sunt la fel, atunci ne trebuie o reformă din temelii a vieţii publice din România. Nu doar o reformă a sistemului politic, ci a sistemului de valori. Dacă sistemul politic, sau de educaţie, sau de sănătate e în stare delapidată, e pentru că, după 1989, nu am avut un sistem de valori, adică nişte criterii sigure şi stabile, non-negociabile, conform cărora să judecăm ce e bine şi ce e rău.

Din acest punct de vedere, PDL e mult mai rău decât USL. Şi asta pentru că s-a legitimat printr-un discurs - al desprinderii de regimul comunist - a cărui trădare e echivalentă cu devalizarea întregului sistem de valori din România. FSN a promis că "nu vinde ţara" şi a vândut-o. PDL a promis că restaurează valorile pe baza cărora să ne putem recâştiga ţara, şi le-a speculat doar. FSN ne-a băgat în capitalism prin metode comuniste. PDL ne bagă în "comunism" (adică fascism, adică totalitarism, vorba dlui Vladimir Tismăneanu) cu metode capitaliste: vezi obsesia pe "marketing politic" a liderului Noii Republici, vezi branşarea lor la sistemele financiare şi de propagandă ale marilor "think tanks" occidentale etc.

Pe vremea Pieţei Universităţii din 1990 se striga "Cine-a stat cinci ani la ruşi nu poate gândi ca Bush". Era o aluzie la studiile lui Iliescu la Moscova, de unde nu putea veni "occidentalizat". "Tătucii" iliescieni "naţional-comunişti" angajaţi pe drumul "reformei" erau trădaţi de propriul lor trecut. Ciocoii băsişti însă ne trădează propriul nostru viitor. Basibuzucii nu au fost educaţi, ca Iliescu, în comunism. Sunt, mulţi din ei, oameni de 35-45 de ani cu studii la Paris, Londra sau Berlin. În FSN constatam urmele unui trecut compromiţător. În PDL se pot recunoaşte germenii unui viitor compromis. Am aşteptat atâţia ani să treacă "trecutul", acel trecut, "moştenirea" comunistă. Nu mai putem aştepta acum să ne treacă şi viitorul. Din acest punct de vedere, revolta actuală e o reacţie a oamenilor tineri împotriva unui viitor sumbru, deja compromis de actuala putere care ne-a furat uneltele cu care am putea să ne reclădim România furată în anii de după 1945.

2. De obicei, argumentele de tipul "USL e la fel cu PDL" au fost folosite, cu mare succes, de FSN la începutul anilor '90. Atunci ni se argumenta că nu are rost să cerem schimbarea lui Iliescu, pentru că "toţi sunt la fel" şi "pentru că vor veni alţii şi mai flămânzi". Axioma care stătea însă la baza acestor judecăţi era că "românii oricum nu sunt buni de nimic", "sunt leneşi", "trebuie pus biciul pe ei". Cred că singurii români pe care trebuie pus biciul sunt cei de la putere. Cei aflaţi la putere trebuie învăţaţi, deprinşi, dresaţi să devină responsabili. Din acest punct de vedere, discursul de tip "toţi sunt la fel" e dăunător pentru că îi deresponsabilizează, îi scuteşte de orice obligaţie. Şi ne scuteşte şi pe noi de obligaţia de a urmări atent şi a judeca lucid ce se întâmplă în viaţa noastră publică.

3. Pentru a clădi un stat reprezentativ, avem nevoie de partide care să ne reprezinte. Pentru ca să avem partide care să ne reprezinte, trebuie să ştim noi mai întâi ce reprezentăm: cine suntem, ce vrem, ce suntem dispuşi să facem/pierdem pentru a ne apăra modul de viaţă şi sistemul de valori care ne îngăduie să avem o identitate şi deci să reprezentăm ceva. Regimul Băsescu ne-a distrus, parazitându-le, tocmai acest mod de viaţă şi acest sistem de valori. Răul mai mic e de fapt un bine iluzoriu. Prefer răul real binelui iluzoriu. Şi asta pentru că e mai bine să fii treaz: deştept. De aceea, cred că toţi cei care se adună în pieţele României pentru a cere sfârşitul regimului Băsescu ar trebui să cânte "Deşteaptă-te române!" Ar fi un semn că hipnoza indusă României de şamanii prezidenţiali s-a isprăvit.